Despre violenţa domestică. Articole de ziar.Informaţii utile.
”Violenţa domestică este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, a unei răniri fizice în cadrul relaţiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care aparţin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin; ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasărilor, telefonului şi a altor surse de îngrijire şi protecţie”.
Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Deşi până de curând s-a presupus că femeia este cel mai adesea victima violenţei în familiei, în urma unor cercetări s-a descoperit că de fapt numărul bărbaţilor agresaţi este destul de mare. Experţii care cercetează această problemă sunt de acord că violenţa este un fenomen larg răspândit, mult mai răspândit decât arată sondajele, pentru simplu fapt ca unele fapte nu sunt raportate poliţiei sau spitalelor.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită, vecinii, prietenii, colegii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze.
Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin.
Pe de altă parte, bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. Pentru partenerii violenţi, a comunica, în mediul intim al căminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt, în vreme ce, la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi, un rol jucat în limitele orelor de serviciu.
În 2002, violenţele în familie au reprezentat aproximativ 15% din totalul infracţiunilor comise cu violenţă, condiţia favorizantă principală fiind consumul băuturilor alcoolice (~30% dintre infracţiuni).
Deşi incidenţa fenomenului este în scădere, se manifestă o acutizare a lui, în sensul creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime).
Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini, care în prezent, potrivit legislaţiei în vigoare, nu beneficiază de statutul de "familie".
"Violenţa împotriva femeilor si a fetelor continuă netulburată pe fiecare continent, în fiecare ţară si cultură. Are un efect devastator asupra vieţii femeilor, asupra familiilor lor şi asupra societăţii în ansamblu.
Majoritatea societăţilor interzic asemenea violenţă - totuşi realitatea este că prea adesea este ascunsă sau trecută cu vederea", a declarat secretarul General al Natiunilor Unite, Ban Ki-moon. Cea mai obişnuită formă de violenţă prin care trec femeile din toată lumea este violenţa fizică la care sunt supuse de partenerii de viată. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă vreunui alt abuz de către partenerul de-a lungul vietii. Femeile cu vârste intre 15 si 44 de ani sunt supuse unui risc mai mare să fie violate şi să fie supuse violenţei în familie decât să se îmbolnăvească de cancer sau malarie, să fie implicate în accidente rutiere sau războaie. Mai multe rapoarte mondiale arată că jumătate din crimele ale căror victime sunt femei sunt infăptuite de foştii sau actualii soţi si parteneri ai acestora. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii ( OMS), intre 40% si 70 % din femeile ce au fost victime ale crimelor înfaptuite în ţări precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud si SUA au fost omorâte de partenerii lor de viaţă În Columbia, la fiecare şase zile o femeie este omorâtă de fostul sau actualul partener de viaţă. Sute de femei au fost răpite, violate sau ucise de-a lungul a 10 ani şi în împrejurimile oraşului Ciudad Juarez din Mexic.
Africa sau legea bărbaţilor.
Exista estimari conform carora una din cinci femei va fi victima unui viol sau a unei tentative de viol de-a alungul vietii, potrivit Centrului de Informare ONU pentru Romania. Au fost inregistrate acte violente la adresa femeilor in timpul si dupa conflicte armate din zone de razboi international sau intern. In timpul genocidului din Ruanda au fost violate intre 250.000 si 500.000 de femei iar in timpul conflictului din Bosnia de la inceputul anilor '90 au fost violate intre 20.000 si 50.000 de femei. Violenta la adresa femeilor nu este strict legata de o anumita cultura, regiune, tara sau un anumit grup de femei din cadrul unei societati. Cauzele violentei la adresa femeilor isi au originea in relatii de putere inegale intre barbati si femei de-a lungul istoriei, si discriminarea constanta a femeilor. Violul a fost indelung folosit ca arma de razboi. Femei de toate varstele, de la bunici la fete foarte mici au fost violate regulat de catre membrii fortelor militare si rebele. Crima pentru zestre este un obicei brutal conform caruia o femeie este omorata de catre sotul sau socrii ei daca parintii ei nu pot plati zestrea ceruta de acestia. Desi zestrea sau alte astfel de plati sunt ceva obisnuit in toata lumea, crime pentru zestre se infaptuiesc mai ales in Asia de Sud. Casatoria timpurie este ceva obisnuit in toata lumea, mai ales in Africa si Asia de Sud. Aceasta este o forma de violenta de natura sexuala, fetele tinere fiind adesea obligate sa se casatoreasca si sa isi inceapa astfel activitatea sexuala, ceea ce presupune anumite riscuri pentru sanatate precum expunerea la HIV/ SIDA, si ingradindu-le posibilitatea de a merge la scoala. Conform estimarilor, intre 500.000 si 2 milioane de oameni, dintre care majoritatea sunt femei si copii, sunt victime ale traficului de persoane pentru prostitutie, munca fortata, sclavie sau robie. Mutilarea Genitala a Femeilor (MGF) se refera la mai multe tipuri de ritualuri stravechi de taiere a organelor genitale ale fetelor si ale femeilor. Se estimeaza ca peste 130 de milioane de fete si femei care inca mai sunt in viata au fost supuse la asemenea proceduri, mai ales in Africa si unele tari din Orientul Mijlociu, iar anual inca 2 milioane de fete sunt sub riscul de a fi mutilate. Incepand cu aprilie 2006, 15 din cele 28 de tari din Africa unde se practica frecvent MGF au desemnat aceasta forma de mutilare ca fiind ilegala. In multe societati, victime ale violului, femei suspectate ca si-au inceput activitatea sexuala inainte de a se casatori si femei acuzate de adulter au fost ucise de rudele lor pentru ca violarea castitatii unei femei este considerata un afront la adresa familiei. Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) estimeaza ca numarul anual de femei omorate in toata lumea "pentru a salva onoarea familiei" ar putea ajunge pana la 5000.
Miliarde de dolari anual, costurile violenţei.
Multe femei sunt discriminate in multiple feluri si sunt supuse unui risc major de a fi victimele unui act violent. Exista o probabilitate de cinci ori mai mare ca femeile indigene din Canada sa moara in urma unor acte violente fata de alte femei de aceeasi varsta. In Europa, America de Nord si Australia, peste jumatate din femeile cu dizabilitati au fost abuzate fizic fata de o treime din femeile fara dizabilitati. Femeile sunt hartuite sexual de-a lungul vietii. Intre 40% si 50% din femeile din UE au raportat o forma de hartuire sexuala ce s-a petrecut la locul de munca. In Malawi, intre 40% si 50 % din elevele intrebate au spus ca exista hartuire sexuala in scoli. Femeile tinere sunt in mod particular vulnerabile in fata sexului fortat si tot mai multe sunt infectate cu virusul HIV/SIDA. Peste jumatate din persoanele nou infectate cu HIV din intreaga lume sunt tineri cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, iar peste 60% din acestia sunt de sex feminin. Violenta la adresa femeilor aflate in custodia politiei este ceva obisnuit, incluzand violenta sexuala, supravegherea nepotrivita, perchezitii ale corpului infaptuite de barbati si cererea unor favoruri sexuale in schimbul unor privilegii sau nevoi de baza. Infanticidul feminin, selectarea prenatala a sexului copilului si neglijarea sistematica a fetelor sunt larg raspandite in Asia de Est si de Sud, Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Costurile violentei impotriva femeilor sunt extrem de ridicate. Acestea includ costurile directe ale serviciilor pentru tratarea si sprijinirea femeilor abuzate si a copiilor lor si aducerea in fata justitiei a celor vinovati. Costurile indirecte includ pierderea serviciului si a productivitatii, la care se adauga suferinta fizica. Costurile rezultate din violenta conjugala in Statele Unite depasesc 5,8 miliarde de dolari pe an. 4.1 miliarde de dolari insumeaza serviciile de ingrijire medicala si spitalizare, in timp ce pierderile productivitatii ating 1,8 miliarde de dolari. In Canada un studiu realizat in 1995 releva faptul ca, anual, costurile violentei impotriva femeilor se ridica la 684 de milioane de dolari conadieni pentru sistemul judiciar, 187 milioane dolari canadieni pentru politie si 294 milioane de dolari candieni pentru consiliere si formare, insumand mai mult de 1 miliard de dolari canadieni. In 2004, un studiu realizat in Marea Britanie estimeaza costul total direct si indirect, inclusiv cel rezultat din suferinta fizica si psihica, al violentei conjugale la 23 miliarde de lire sterline pe an sau 440 lire sterline / persoana.
53 de state nu recunosc violul conjugal.
Incapacitatea femeii de a negocia sexul protejat si de a refuza sexul fortat este strans legata de raspandirea virusului HIV / SIDA. Sexul fortat are un risc mai ridicat al sangerarii si al transmiterii virusului. Femeile care sunt batute de parinti au cu 48% mai mari sanse sa se infecteze cu HIV / SIDA.Ce masuri legislative iau tarile? Conform unui studiu amanuntit asupra tuturor formelor de violenta impotriva femeii al Secretarului General din 2006, 89 de state de pe glob au unele reglementari care interzic violenta in familie, iar un numar din ce in ce mai mare de state au stabilit planuri nationale de lupta impotriva violentei asupra femeii. Violul conjugal poate fi actionat in instanta in cel putin 104 state, iar 90 de state au unele prevederi legislative asupra hartuirii sexuale. Exista 102 state care nu au niciun fel de prevedere legala asupra violentei domestice. Violul conjugal nu poate fi actionat in instanta in mai mult de 53 de state. Doar 93 de state (din 191 analizate) au unele prevederi legale cu privire la traficul de fiinte umane. In multe state, legile ofera brese care pot face faptasii sa actioneze fara teama de consecinte punitive. In unele tari, faptasul poate iesi de sub incidenta codului penal daca se casatoreste cu victima. Rezolutia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU pentru "Femei, Pace si Securitate" adoptata in anul 2000, cere participarea femeilor in egala masura cu cea a barbatilor in chestiunile de pace si securitate.
Cu toate acestea, opt ani mai tarziu, este evident ca sunt necesare eforturi mult mai mari pentru consolidarea mecanismelor de prevenire, urmarire in justitie si a mijloacelor de corectare a violentei impotriva femeilor pe timp de razboi, si de a garanta ca aceste voci sunt auzite in procesul de construire a pacii. Desi Conventia din 1981 pentru Eliminarea Tututor Formelor de Discriminare impotriva Femeii (CEDAW) nu mentioneaza in mod explicit violenta impotriva femeilor, Comitetul CEDAW a clarificat in Recomandarea nr. 19 (1992) ca statele partenere Conventiei au obligatia de a elimina violenta impotriva femeii.Exista dovezi puternice ca violenta impotriva femeilor este serioasa si generalizata in intreaga lume. Faptul ca nu toate femeile-victime raporteaza abuzurile complica strangerea de date. Un studiu al OMS din 2005 asupra a 24.000 de femei din 10 tari arata ca 55%, din 95% de femei care au fost abuzate fizic de catre parteneri, nu au contactat niciodata politia, ONG-urile sau adaposturile pentru a cere ajutor. Stigmatul si frica le impiedica pe femei sa ceara ajutor si sa-si refaca viata.
Portretul agresorului şi al victimei
CAUZE SPECIFICE AGRESORULUI:
a)Istorie personală cu abuz
b)Nemulţumiri la locul de muncă
c)Consum de alcool sau substanţe
d)Neîncredere în sine
e)Inabilitate de a-şi identifica sentimentele
f) Schimbări de atitudine
g) Imaturitate emoţională
h)Temperament violent
j) Stare de sănătate
k)Gelozie / spirit posesiv
l ) Abilităţi scăzute în viaţa intimă
m)Atitudine negativă faţă de femeie
n) Cultura / educaţie rigidă
o)Tradiţionalism privind rolul bărbatului / femeii
CAUZE SPECIFICE VICTIMEI:
a)Istorie personală cu abuz în copilărie
b)Consum de alcool sau substanţe
c) Neîncredere în sine
d )Imaturitate emoţională
e)Abilităţi scăzute în viaţa intimă
f) Cultura / educaţie rigidă
g)Tradiţionalism privindrolul bărbatului / femeii
h)Stare de sănătate
i) Subordonare materială
Prea puţine centre...prea puţine locuri pentru femeile care au nevoie de ajutor....prea puţin interes...
La romani, bataia este inca socotita ca fiind rupta din rai. Desi avem o lege privind combaterea violentei in familie si chiar o Agentie Nationala pentru Protectia Familiei, victimele violentei domestice nu sunt ajutate de stat decat cu sfaturi. La nivelul intregii tari, numarul locurilor in adaposturile special create pentru aceste victime, cu finantare privata, nu depaseste 150. Iar listele de asteptare sunt foarte lungi.
Agentia Nationala pentru Protectia Familiei - o institutie creata pentru ochii europenilor
De un an, legislatia romaneasca s-a imbogatit cu un act normativ privind combaterea violentei in familie. Ca si infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, adoptarea actului normativ a fost o casuta bifata pe lista de cerinte a Uniunii Europene. Nici un adapost pentru femeile si copiii batuti sau pentru barbatii maltratati n-a fost ridicat sau macar renovat cu bani de la buget. Pana acum, Agentia a cheltuit 16 miliarde de lei pe salarii si birouri.
Activitatea functionarilor agentiei s-a rezumat la preluarea apelurilor telefonice de la victime si participarea la "treninguri". Cu apelurile telefonice n-au avut prea mult de furca - din 1996 pana in prezent, la telefonul instalat la Guvern in acest scop si apoi la telefonul agentiei s-au inregistrat in total circa 4.000 de apeluri. In ceea ce priveste "treningurile" - mese-rotunde, seminarii, cursuri de pregatire a angajatilor etc. - acestea au fost organizate, in mare parte, de Coalitia Nationala a ONG-urilor Implicate in Programe privind Violenta Impotriva Femeilor.
Aceasta coalitie cu nume imposibil numara 35 de ONG-uri, majoritatea finantate de organizatii internationale si a devenit, inca de la infiintarea Agentiei, un partener de nadejde al acesteia. Nu stim exact cati bani au primit aceste ong-uri pentru combaterea violentei domestice si nici cum au fost cheltuiti. Agentia ne-a comunicat ca nu cunoaste aceste amanunte despre partenerii sai. Cert este ca doar 10 ong-uri din cele 35 au deschise adaposturi pentru victime.
In Romania, doar o victima din sase reclama violenta domestica
La nivelul intregii tari, numarul locurilor din adaposturile create pentru victimele violentei domestice nu depaseste 150. Conform unui studiu efectuat de unul dintre ong-urile membre ale coalitiei, in Romania numarul victimelor violentei in familie se ridica la 800.000. Cifra este insa discutabila. Raportata la populatia adulta ar insemna un procent de 16 la suta, in timp ce in Europa procentul femeilor abuzate de soti este de 20 la suta, or, se stie ca in Romania bataia se considera, inca, rupta din rai... Conform datelor Politiei, doar o victima din sase raporteaza in Romania agresiunea.
Motivul pentru care femeile nu declara abuzurile sotilor sau ale concubinilor poate fi tocmai lipsa de speranta. Majoritatea femeilor sunt dependente de veniturile sotilor, iar divortul le poate aduce probleme mult mai mari decat bataia. In Bucuresti functioneaza doar trei adaposturi pentru victime: la Apaca, cel al Diaconiei si Casa Blu. "Initial erau mai multe, dar, fiind realizate pe fonduri Phare, s-au inchis repede, intr-un an, dupa ce s-au terminat banii europeni. De pilda, pana acum un an, femeile din sectorul 6 batute de soti se refugiau la un astfel de centru infiintat de fundatia GRADO in parteneriat cu primaria de sector. Primise, chiar, si cateva plangeri de la barbatii batuti de femei. Pacat ca s-a inchis!", spune Rodica Nita, reprezentanta a GRADO.
"Barbatu meu m-a torturat 20 de ani"
Adapostul infiintat de Diaconie are 7 locuri, in permanenta ocupate. Centrul face fata cu greu solicitarilor. Exista liste lungi de asteptare. Pana sa se hotarasca sa vina aici, femeile au fost tocate cu pumnii ani la rand. "Barbatu meu a fost tortionar, inainte de '89 a lucrat in Securitate. 20 de ani m-a torturat cu tehnici invatate la serviciu: imi sucea mainile la spate de le auzeam pocnind din umeri, apoi imi apasa cu pumnul tiroida pana cadeam lesinata. Era betiv si nebun. Dupa revolutie a intrat in puscarie si tot eu l-am scos. La cateva zile dupa asta, mi-a mai tras o mama de bataie", povesteste una dintre femei.
A fost cercetator economic, acum e pensionata. De-abia acum s-a hotarat sa divorteze. Problema este ca Diaconia nu o poate tine mai mult de trei luni, iar pensia de mizerie nu ii ajunge pentru chirie. Alta, de 27 de ani, a fugit de acasa cu tot cu fetita de 8 ani. Barbatul batea la ea ca la sacul de box, pana o invinetea, ii spargea capul, apoi o obliga sa doarma pe scari, direct pe ciment. Daca sarea in apararea mamei, pe fetita o pedepsea tinand-o cu mainile sus, lipite de perete, ore intregi, pana cand copilul incepea sa urle de durere. La Diaconie, femeile abuzate sunt gazduite cel mult trei luni, timp in care angajatii adapostului incearca sa le gaseasca de lucru si o camera cu chirie.
2 saptamani - timpul maxim de gazduire la doua adaposturi din Bucuresti
Adapostul de la Apaca s-a infiintat in urma cu doi ani pe langa policlinica Polimed, pe banii unui asociatii neguvernamentale din Norvergia. Banii dati de norvegieni ar fi trebuit sa le ajunga pentru un an, dar oamenii au tras de ei doi. Daca nu vor primi urgent ajutor de la vreun suflet milostiv, vor fi nevoiti sa-si inchida portile. Medicii de la policlinica Polimed spun ca au deschis acest adapost, disperati de cazurile grave care le treceau pragul. In prezent, muncesc mai degraba ca voluntari la adapost si incearca sa obtina sponsorizari prin relatii personale.
N-au primit niciodata vreun ban ajutor de la stat. La adapostul de la Apaca pot fi gazduite 6 suflete, mame si copii. Ca si la adapostul de la Diaconie, listele de asteptare sunt impresionante. La Apaca, victimele nu pot fi gazduite mai mult de doua saptamani. Si la Casa Blu sunt ocupate permanent cele 6 paturi, intr-un apartament cu adresa secreta. Una dintre femei este profesoara de pian - barbatul ei o lovea in nestire peste degete. Ar vrea sa stea mai mult, dar centrul nu o tine mai mult de doua saptamani. Dupa asta o sa plece unde va vedea cu ochii.
29-01-2005 Cluj Napoca
200 de lumânãri pentru femeile abuzate
Compartimentul Teritorial Cluj al Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Sanse între Femei şi Bãrbaţi, împreunã cu Compartimentul pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Familie, alãturi de celelalte instituţii şi organizaţii neguvernamentale implicate în campania celor 16 zile de activism împotriva violenţei asupra femeii, a încheiat evenimentul cu o searã de veghe în memoria victimelor violenţei. Ieri, în jurul lacului din Parcul Central au fost aprinse 200 de candele roşii. “Vom depune un memoriu Consiliului Local, prin care solicitãm constituirea unui adãpost pentru victimele violenţei domestice”, a declarat reprezentantul Compartimentului pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Familie, Paula Nicoarã.
Repercursiunile violenţei domestice asupra vieţii sociale. Femeile abuzate sexual nu se mai casatoresc
Femeile care au fost abuzate sexual si fizic nu pot avea o relatie stabila, arata un studiu american. Cercetatorii au chestionat aproape 2.500 de femei, 52 la suta dintre acestea declarand ca au fost abuzate sexual sau fizic, iar 24 la suta au spus ca abuzul sexual s-a produs in timpul copilariei sau al adolescentei. Dintre femeile care nu au suferit niciodata nici un abuz, 42 la suta erau casatorite.
"Multe dintre cele care au fost abuzate la maturitate au declarat ca sunt decise sa evite casatoria sau concubinajul. De altfel, doar 22 la suta dintre femeile abuzate erau casatorite la momentul efectuarii studiului. In schimb, femeile care au fost abuzate sexual in copilarie se implica in relatii de scurta durata, care au un caracter violent", a declarat Andrew Cherlin, coordonatorul studiului.
Incidenţa violenţei domestice împotriva femeilor în Bucureşti.
aprilie 2003, femei în vârstă de 18-65 ani
Starea emoţională a femeilor
Marea majoritate a femeilor în vârstă de 18-65 ani din Bucureşti sunt mulţumite sau foarte mulţumite de familia lor (86%), de modul în care se înţeleg cu ceilalţi oameni (85%), de educaţia lor (81%), de locuinţa (64%), respectiv de locul lor de muncă (59%).
Aproximativ 6 femei din 10 au o bună apreciere de sine; spun că, în ultima lună, niciodată nu s-au simţit inutile sau lipsite de speranţă. O şi mai mare proporţie respinge categoric afirmaţiile “Simt că viaţa mea nu este prea folositoare” (67%) sau “Simt că nu pot să fac nimic cum trebuie” (65%).
Pe de altă parte, sănătatea, oportunităţile de a reuşi în viaţă şi timpul liber sunt aspecte de nemulţumire pentru aproximativ 3 femei din 10, în timp ce aproape 40% din persoanele intervievate afirmă că sunt nemulţumite de situaţia lor financiară.
În ultimele 30 zile mai mult de jumătate din femeile din Bucureşti s-au simţit destul de des nervoase, agitate, triste sau au simţit că “Totul este un efort”.
O femeie din zece afirmă că are puţin control asupra lucrurilor ce i se întâmplă sau că nu există nici o soluţie pentru a-şi rezolva unele probleme. Mai mult, un sfert din femeile din Bucureşti sunt total de acord cu afirmaţia “Pot face foarte puţin pentru a schimba multe din lucrurile importante din viaţa mea”.
În general, se pot distinge două categorii de femei: cele mai degrabă mulţumite, cu o bună apreciere de sine şi cu moral ridicat - care include aproximativ două treimi din femeile din Bucureşti şi o altă categorie de femei mai degrabă nemulţumite de viaţa lor, care se simt inutile şi fără speranţă atunci când se confruntă cu problemele de viaţă.
Prima categorie cuprinde în principal femei cu un nivel crescut de educaţie, angajate şi cu venit ridicat, în timp ce a doua categorie cuprinde mai degrabă femei cu educaţie scăzută, venituri scăzute şi mulţi copii, care sunt pensionare sau casnice.
Violenţa împotriva femeilor în familie
În general, doar 8% din respondentele care sunt căsătorite sau au un partener constant apreciază modul în care se înţeleg cu soţul / partenerul lor ca fiind “nu prea bun” sau “deloc bun”, în timp ce 19% afirmă că se înţeleg excelent cu partenerul lor iar 38% apreciază relaţia lor ca fiind “foarte bună”.
În 18% din cupluri problemele apar “des”sau chiar “foarte des”. Persoanele care sunt măritate de mai mult de 20 de ani tind să afirme că problemele apar des, în timp ce persoanele implicate în relaţii mai tinere spun că problemele apar rar sau deloc.
Lipsa banilor este menţionată ca fiind principala sursă a problemelor de către aproape două treimi din acele femei care au recunoscut că au avut probleme în relaţiile lor. Alte surse ale problemelor într-o relaţie sunt comportamentul copiilor (13%), consumul de alcool (8%), neglijarea familiei (7%), intervenţia părinţilor în viaţa de cuplu (8%) şi infidelitatea /gelozia (6%).
Este un fapt cunoscut că femeile tind să nu considere anumite comportamente în familie drept violente în cazul în care acestea par mai puţin serioase. De aceea este important să vedem în ce măsură femeile definesc tipurile de comportament în cadrul familiei ca violenţă împotriva lor.
Rezultatele acestui sondaj arată că anumite comportamente precum controlul economic al femeilor în cadrul familiei şi abuzurile verbale / emoţionale tind să fie considerate violenţă domestică împotriva femeilor de către un procentaj mai mic de femei (peste 66%) decât abuzurile fizice sau sexuale, care sunt considerate cea mai serioasă formă de violenţă domestică (peste 90%).
Jumătate din femeile din Bucureşti au experimentat abuzuri verbale sau emoţionale în cadrul familiei într-un anumit moment al vieţii lor, iar un sfert au fost victime ale unor astfel de abuzuri mai mult de o dată în ultimele 12 luni.
21% din femei au fost victime ale abuzurilor fizice iar 8% victime ale abuzurilor sexuale în cadrul familiei cel puţin o dată în viaţa lor.
6% din femeile din Bucureşti au suferit abuzuri fizice iar 3% abuzuri sexuale de mai multe ori în ultimul an.
Există anumite variabile socio-economice care se corelează pozitiv cu apariţia violenţei domestice împotriva femeilor. Femeile cu un nivel mai scăzut de educaţie, cele din familii cu venituri mici şi cu mai muţi copii au o probabilitate mai mare de a fi fost victime ale violenţei domestice.
În orice caz, aceasta nu înseamnă că nu există victime ale violenţei domestice în păturile sociale superioare: 8% din femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori în ultimele 12 luni au studii superioare iar 6% din femeile abuzate sexual mai mult de o dată în ultimul an provin din familii cuprinse în categoria superioară de venit.
Violenţa domestică are un impact negativ puternic asupra stării emoţionale a victimelor. Femeile care sunt victime ale violenţei domestice sunt mai nemulţumite de viaţa lor şi au o apreciere de sine mai scăzută. De obicei ele se simt lipsite de speranţă şi fără valoare şi tind să creadă că nu pot face decât foarte puţin pentru a schimba multe din aspectele importante ale vieţii lor.
Din zece femei care victime ale violenţei domestice în ultimele 12 luni, patru au fost agresate de către actualul soţ sau prieten.
Doar o treime (35%) din femeile care au experimentat o formă de violenţă domestică au vorbit cu cineva despre acest lucru şi doar 17% au mers la poliţie sau au chemat poliţia pentru a face o plângere ultima dată când au fost agresate.
Aproximativ o treime din femeile intervievate cunosc o altă femeie care a fost victima vreunei forme de violenţă domestică.
42% din femei percep faptul că violenţa domestică împotriva femeilor este foarte răspândită în Bucureşti. Cele mai multe respondente (68%) cred că violenţa domestică împotriva femeilor este inacceptabilă în orice circumstanţă şi trebuie să fie pedepsită prin lege.
Două treimi din femeile din Bucureşti cunosc faptul că în România au fost înfiinţate diferite agenţii şi organizaţii cu scopul de a ajuta victimele violenţei domestice, iar patru femei din zece spun că ar apela cu siguranţă la serviciile furnizate de aceste organizaţii dacă ar avea probleme cu un partener / soţ violent.
Hărţuirea sexuală
Definiţiile pe care femeile le dau hărţuirii sexuale relevă faptul că ele nu leagă actul de hărţuire sexuală de un anumit spaţiu cum ar fi locul de muncă sau şcoala. Femeile din Bucureşti percep hărţuirea sexuală în termeni de „putere” atunci când o definesc ca fiind forţarea unei persoane pentru a avea relaţii sexuale (17%) sau forţarea unei persoane pentru a face ceva împotriva voinţei ei (9%), însă o consideră mai degrabă comportament deviant. Pentru unele femei hărţuirea sexuală este sinonimă cu violul (2%), pentru altele ea înseamnă doar avansuri insistente (12%) sau propuneri indecente (3%). Mai mult, unele femei includ în definiţia lor dată hărţuirii sexuale, abuzurile sexuale exercitate de partener ori de către străini în spaţii publice.
În Romania, Legea egalităţii de şanse (Nr. 202/2002) dă o definiţie a hărţuirii sexuale şi include unele prevederi referitor la acest aspect.
Doar jumătate din femeile intervievate cunosc faptul că există astfel de prevederi privind hărţuirea sexuală.
Două respondente din zece afirmă că ştiu o altă femeie care a fost hărţuită sexual la locul unde lucrează sau studiază.
12% din femeile din Bucureşti au fost martore la acte de hărţuire sexuală – jumătate din ele la locul de muncă, iar 15% la şcoală.
Jumătate din cele care au fost martore la acte de hărţuire sexuală au reacţionat exprimându-şi în mod verbal furia.
23% din femei cred că hărţuirea sexuală este foarte răspândită, în timp ce 57% spun că este destul de răspândită în Bucureşti. Şapte femei din zece consideră că hărţuirea sexuală este inacceptabilă în orice circumstanţă şi trebuie să fie pedepsită prin lege.
17% din femei admit că au fost hărţuite vreodată la serviciu sau la şcoală .
7% din femeile din Bucureşti au fost invitate de un coleg la o întâlnire cu promisiunea angajării sau a promovării, iar 4% afirmă că li s-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu promisiunea unei recompense.
Aproape jumătate ( 44%) din cele care au fost hărţuite sexual la locul de muncă sau la şcoală nu au făcut nimic în legătură cu acest lucru, şi doar o victimă din zece au făcut o plângere. De asemenea 12% au afirmat că au demisionat pentru a scăpa de problemă.
Femeile tinere, cu studii superioare, care lucrează de mai puţin de doi ani la actualul loc de muncă prezintă o probabilitate mai mare de a fi hărţuite sexual.
Violenţa în spaţii publice
Aproape jumătate (45%) dintre femei nu se simt în siguranţă pe străzile Bucureştiului în timpul zilei, iar numărul celor care nu se simt în siguranţă singure pe străzile capitalei în timpul nopţii este aproape dublu (84%).
2 femei din 10 cred că violenţa împotriva femeilor în locurile publice este foarte răspândită în Bucureşti, jumătate (48%) considerând-o destul de răspândită.
Aproape jumătate dintre femeile din Bucureşti au fost martore la atacarea fizică sau agresarea sexuală a unei femei în locurile publice; mai mult de două treimi (69%) au fost martore la atacuri verbale împotriva unor femei, iar 46% la jefuirea unei femei.
Dintre 10 femei care au fost martore la asemenea acte 8 spun că nu a intervenit nimeni împotriva agresorului.
Aproape trei sferturi (72%) din femeile din Bucureşti se aşteaptă ca, în cazul în care li s-ar întâmpla vreuna din situaţiile menţionate, să nu le sară nimeni de ajutor.
Fiecare a patra femei a fost victima jafului în locuri publice, 6% au fost victime ale unor agresiuni sexuale, iar 8% ale unor atacuri fizice. În majoritatea cazurilor femeile nu au înştiinţat poliţia.
Aproximativ 2% dintre respondente au fost violate, iar din cele 16 respondente din eşantion, care au menţionat acest lucru, doar 5 au înştiinţat poliţia.
* Cercetarea a fost efectuată în Bucureşti în decursul lunii aprilie prin intervievare faţă în faţă la domiciliul respondentelor, precum şi cu ajutorul unui chestionar "secret" auto-completat, pe un eşantion de 854 femei cu vârsta între 18-65 ani. Eroarea tolerată de eşantionare este de ±3,4%, corespunzătoare unei probabilităţi de garantare a rezultatelor de 95%.
Să lăsăm martorul tăcut să vorbească...
Expozitie de femei ucise in bataie
Batai, injuraturi, umilinte. Pentru multe femei acesta este tratamentul zilnic oferit de cei care le-au jurat iubire. Unele nu scot un cuvant despre aceasta drama, de frica sa nu ramana pe drumuri, pentru ca sotul sau concubinul e singurul care aduce banii in casa. Altele isi sacrifica posibilitatea de a duce o viata fara umilinte pentru copii, pentru ca acestia sa nu creasca fara tata. Pe unele, insa, aceasta impacare cu soarta le-a costat viata... Acestea sunt motivele pentru care Asociatia pentru Promovarea Femeii in Romania s-a alaturat luptei internationale impotriva violentei asupra femeii. Iar ca premiera pentru tara noastra, pentru ca in aceasta perioada, la nivel international, au fost decretate 16 zile de lupta impotriva acestui flagel, va fi organizata expozitia "Martorul Tacut" - a femeilor si fetelor omorate in urma violentelor aparute in cuplu sau in familie. In Timisoara, aceasta expozitie va fi organizata in 26 noiembrie in sala Consiliului Local. Tot atunci va avea loc si marsul "Martorul Tacut". In 25 noiembrie, cinematograful "Capitol" va gazdui o proiectie de de film pe tema violentei in familie. In Statele Unite, in 1990, asemenea manifestari au dus la aparitia unor legi eficiente impotriva violentei in familie. La noi, organizatorii isi propun sa implice autoritatile locale in aplicarea celei existente deja, care este departe de a fi perfecta. Sloganul campaniei este "Violenta asupra femeii este o crima. Ce face legea?". Pentru finalizarea acestuia, A.P.F.R. colaboreaza cu organizatii din Republica Moldova si Ucraina, proiectul fiind finantat de Open Society Institute. Manifestarile au loc in intervalul 25 noiembrie - 10 decembrie pentru ca in 25 noiembrie este Ziua Internationala de Lupta impotriva Violentei Domestice, 1 decembrie, Ziua Internationala Anti-SIDA, iar 10 decembrie, Ziua Internationala a Drepturilor Omului. De asemenea, in 6 decembrie, se comemoreaza ceea ce a ramas in istorie, sub numele de "Masacrul de la Montreal". In 6 decembrie 1989, un tanar a intrat in Scoala Politehnica si a impuscat 14 femei, alte noua fiind ranite. Apoi s-a sinucis, lasand o scrisoare in care si-a motivat gestul : "Feministele au avut intotdeauna darul sa ma enerveze".